Cel mai greu pentru ea nu era însă doar durerea, ci gândul că poate nu își va mai putea recăpăta mobilitatea. Ne spunea că ajunsese să creadă că bastonul va rămâne parte din viața ei și că nu va mai putea merge așa cum își dorea.
Când a venit la Terapia VEEDA cu Tatiana Vrabie, fondatoarea metodei, avea o singură dorință: să plece de la noi fără baston.
O femeie obișnuită să fie puternică pentru ceilalți
Ani la rând a lucrat în cadrul armatei, ca telegrafist la secret. Un domeniu în care atenția, disciplina și responsabilitatea nu erau opționale. Mai târziu, viața ei a continuat în același registru al grijii pentru ceilalți. Astăzi lucrează ca asistent personal, iar acasă are o familie pentru care prezența ei înseamnă enorm.
A adoptat doi copii pe care îi iubește și îi consideră ai ei în toate sensurile cuvântului. În același timp, are grijă și de o fetiță cu dizabilități.
Când trebuie să ai grijă de copii, când trebuie să fii prezent pentru cineva care depinde de tine și când fiecare zi vine cu responsabilități care nu pot fi puse pe pauză, faptul că mersul devine nesigur schimbă totul. Bastonul nu mai este doar un obiect pe care te sprijini. Devine semnul că lucrurile pe care înainte le făceai fără să te gândești au început să necesite atenție, efort și teamă.
Ea ne spunea că nu mai credea cu adevărat că își va putea recupera mobilitatea. Nu știa dacă va mai ajunge să meargă fără sprijin și dacă va mai putea avea încredere în propriile picioare.
„Dacă aș putea să plec fără baston…”
La începutul întâlnirii, dorința ei a fost foarte clară. Nu ne-a spus că vrea să alerge. Nu ne-a spus că vrea să urce scările în viteză. Nu și-a imaginat un final spectaculos.
Voia să meargă.
Să simtă că are mai multă stabilitate. Să nu mai fie nevoită să se gândească la baston înainte de fiecare deplasare. Să aibă din nou curajul de a face un pas fără să simtă că întreaga ei siguranță depinde de obiectul pe care îl ținea în mână.
Cu această dorință a început ședința de Terapia VEEDA realizată de Tatiana Vrabie la sediul permanent din Galați.
Mai întâi s-a aplecat. Apoi au venit scările
Prima schimbare pe care a observat-o a fost la aplecare. Mișcarea pe care înainte o făcea cu dificultate a devenit mai ușoară, iar ea ne spunea că nu mai simțea durerea în același mod.
Dar adevărata provocare erau scările.
Pentru cineva care merge cu bastonul din cauza lipsei de stabilitate, o scară poate deveni un obstacol pe care ceilalți nici nu îl observă. Trebuie să te gândești unde pui piciorul, de ce te sprijini, dacă genunchiul ține, dacă ai echilibru și dacă poți face următorul pas în siguranță.
A început să alerge pe scări.
Femeia care venise sprijinindu-se în baston și care ne spusese că nu mai credea că își va recupera mobilitatea alerga acum în fața noastră.
Pentru cei din jur poate fi ușor să privească acel moment doar ca pe o diferență de mobilitate. Pentru ea însă era mult mai mult.
Era dovada că încă putea.
Când îți recapeți încrederea într-o mișcare, se schimbă mai mult decât mișcarea
În acele minute, bastonul rămăsese deoparte.
Venise cu frica unei persoane care nu mai știa dacă lucrurile se pot îmbunătăți. La final testa fiecare mișcare cu uimirea cuiva care își redescoperă propriul corp.
Se apleca. Mergea. Urca. Cobora. Alerga.
Iar pentru o femeie care are acasă doi copii pe care i-a adoptat și o fetiță cu dizabilități de care se îngrijește, mobilitatea înseamnă mai mult decât posibilitatea de a parcurge câțiva metri.
Înseamnă să poți fi prezent.
Să te poți ridica atunci când cineva are nevoie de tine. Să te poți deplasa prin casă fără să calculezi fiecare pas. Să nu îți mai organizezi toate activitățile în jurul durerii și al fricii de a nu-ți pierde echilibrul.
De la lacrimile de dinainte de terapie la bucuria de după
Când ne-a povestit că plânsese în momentul în care aflase că va face Terapia VEEDA cu Tatiana Vrabie, ne-a spus și că nu se recunoaște de obicei într-o asemenea reacție.
Dar uneori oamenii nu plâng doar din cauza durerii.
Plâng când, după mult timp în care au început să accepte că poate lucrurile nu se vor mai schimba, apare din nou speranța.
Ea venise cu bastonul și cu gândul că poate nu va mai merge niciodată așa cum își dorește. Cea mai mare dorință era să poată pleca fără el.
La finalul ședinței, nu doar că a mers fără baston, dar s-a aplecat, a urcat și a coborât scările, iar apoi a început să alerge.
Dar povestea acestei paciente rămâne una dintre acele întâlniri în care cel mai important lucru nu a fost doar ceea ce am văzut la final.
A fost diferența dintre ceea ce credea că mai este posibil când a intrat și ceea ce a descoperit că poate face atunci când a plecat.
Terapia VEEDA la sediul permanent Art Therapy Galați
Această ședință a avut loc la sediul permanent Art Therapy din Galați, unde pacienții se pot programa pe tot parcursul anului, fără să fie nevoie să aștepte traseul Caravanei Art Therapy.
Dacă locuiești în Galați sau în apropiere și te confrunți cu dureri, rigiditate sau limitări de mobilitate, poți solicita informații despre Terapia VEEDA și despre disponibilitatea programărilor.
Citește și alte povești de pe blog
De la dureri și amorțeli la flotări: ce a reușit pacientul după Terapia VEEDA
Ce efect are Terapia VEEDA asupra orelor întregi de stat în picioare?
Nu mai putea să-și întoarcă gâtul de durere: cum s-a simțit după Terapia VEEDA
