A venit special din Germania, după ani de muncă solicitantă și după o perioadă în care durerea ajunsese să îi fie prezentă aproape permanent.
Lucrează în croitorie. Zeci de ani în care corpul ei a fost solicitat zi după zi. În ultimii ani a lucrat mult cu perdele grele, unele ajungând, după cum povestește chiar ea, la 20–30 de kilograme.
Pentru ea, durerea nu mai era localizată într-un singur punct.
O simțea în ceafă, umeri, coate și spate. Durerea cobora pe piciorul drept și ajungea până la genunchi. Scările deveniseră dificile. Noaptea, când ar fi trebuit să se odihnească, durerile continuau.
Și totuși, a continuat să muncească.
Până când a decis că trebuie să încerce ceva diferit.
„Nimeni nu pleacă de bine în străinătate. Plecăm să ne facem un viitor”
În spatele durerilor era și o poveste pe care o auzim de la mulți români plecați peste hotare.
Muncă. Efort. Ani care trec. Dorința de a construi ceva pentru familie și pentru viitor.
Pacienta povestește simplu:
„Nimeni nu pleacă de bine în străinătate. Să ne facem un viitor.”
Lucrează în croitorie, iar munca sa presupune inclusiv manipularea unor materiale foarte grele.
„Lucrez cu perdele grele în croitorie, care mi-au cam terminat oasele.”
Este felul în care ea descrie ceea ce simțea după atâția ani de activitate.
Perdelele cu care lucrează pot avea, spune aceasta, chiar și 20–30 de kilograme.
„Mă doare foarte tare spatele, picioarele, mă doare tot. Mai ales când lucrez zi de zi la perdele, câte 20–30 de kilograme una. Ești terminat.”
Nu putem spune că o singură activitate este responsabilă pentru toate durerile unei persoane. Însă, în cazul acestei paciente, ea însăși asociază anii de efort fizic repetat cu felul în care corpul său a ajuns să se simtă.
De la ceafă până la piciorul drept
Când a ajuns la noi, nu ne-a indicat o singură zonă dureroasă. A început de sus. Durerea pornea din zona posterioară a capului și a cefei, continua către umeri și coate, apoi cobora de-a lungul spatelui. Pe partea dreaptă, durerea se extindea către picior și genunchi.
„Mă doare de după cap, pe ceafă, pe umeri, coate, coboară pe spate și mi se lasă durerea pe piciorul drept, genunchi.”
Una dintre cele mai importante limitări era însă legată de mers și de scări.
„Abia cobor și urc treptele.”
Nu era vorba doar despre un episod care apărea din când în când.
„În permanență mă dor toate. Mai ales pe timpul nopții.”
Atunci când durerea este prezentă și în timpul activităților zilnice, și în momentele în care corpul ar trebui să se odihnească, oboseala se acumulează. Iar mișcări aparent banale – să te apleci, să te ridici, să urci câteva trepte – pot începe să fie făcute cu teamă.
„Le-am spus colegilor că acolo mă duc. Au zis: «Ești nebună»”
Decizia de a veni la Art Therapy nu a fost una luată în apropierea cabinetului.
Pacienta se afla în Germania.
Ne urmărea pe Facebook și văzuse, de-a lungul timpului, mai multe cazuri prezentate de pacienții care au trecut prin Terapia VEEDA.
A povestit colegilor unde intenționează să meargă.
Reacția lor?
„Le-am zis colegilor că acolo mă duc. Au zis că ești nebună.”
Dar ea luase deja decizia.
Văzuse oameni care povesteau cum se simțeau înainte și după terapie și a vrut să afle dacă Terapia VEEDA ar putea să o ajute și pe ea.
„V-am văzut pe Facebook și am văzut atâtea cazuri și că i-ați făcut bine și am zis că trebuie să ajung și eu.”
Pentru ea, călătoria din Germania avea un scop foarte clar.
„Am venit special pentru dumneavoastră din Germania și să mă întorc înapoi sănătoasă.”
Acestea au fost așteptările cu care pacienta a venit la noi. Terapia nu poate garanta același rezultat pentru fiecare persoană, însă pentru ea era important măcar să încerce.
„Durerea de oase mă termină. Voi sunteți ultima soluție”
Poate una dintre cele mai puternice replici spuse înainte de terapie a fost aceasta:
„Durerea de oase mă termină. Voi sunteți ultima soluție.”
Nu pentru că vrem ca pacienții să privească o terapie manuală ca pe o promisiune sau ca pe o garanție.
Ci pentru că această propoziție arată cât de mult ajunsese durerea să cântărească în viața ei.
Când un om traversează sute sau mii de kilometri pentru a ajunge la o programare, în spatele acelui drum există de obicei mult mai mult decât o simplă curiozitate.
Există speranță.
Dar există și teamă.
După Terapia VEEDA: „E bine”
După ședință, am vrut să vedem cum răspunde corpul pacientei la mișcările de care înainte îi era teamă.
Prima reacție a fost simplă:
„E bine.”
Apoi au venit emoțiile.
Pacienta a început să plângă.
Nu de durere, ci de bucurie, după ce a observat că putea face mișcări pe care înainte le evita.
Una dintre ele era aplecarea.
S-a lăsat pe vine și, imediat, și-a amintit de frica pe care o avusese înainte:
„Așa mi-era frică să mă aplec.”
Frica de mișcare apare ușor atunci când corpul te-a „pedepsit” de multe ori cu durere. Nu mai faci o mișcare natural. O faci așteptând să doară.
Tocmai de aceea, pentru pacientă, faptul că a putut să se aplece din nou a fost un moment important.
A urcat scările. Apoi a alergat
Înainte de ședință ne spusese că abia reușea să urce și să coboare treptele. După terapie, a încercat din nou. A urcat scările și a spus că nu mai simțea durerea pe care o avusese înainte. Apoi a făcut ceva și mai greu de imaginat pentru ea la începutul întâlnirii: a alergat.
După ani de muncă, dureri în mai multe zone ale corpului și teama de anumite mișcări, reacția pacientei a fost puternic emoțională.
Iar la final nu a vrut să păstreze experiența doar pentru ea.
„Să vină toată lumea. Eu am venit cu încredere 100%.”
De ce este important să privim rezultatul în context
Momentul filmat după terapie arată cum s-a simțit și cum s-a mișcat această pacientă imediat după ședința sa.
Este experiența ei personală. Nu înseamnă că fiecare pacient care vine cu aceleași dureri va avea același rezultat după o singură ședință. O persoană care se confruntă cu dureri de ani de zile poate avea nevoie de continuitate, iar răspunsul la terapie diferă în funcție de problemele existente, vechimea lor, mobilitatea persoanei, sensibilitate și intensitatea cu care se poate lucra. Terapia VEEDA se adaptează fiecărui pacient. În cadrul unei ședințe de 50 de minute se lucrează pe tot corpul și se insistă pe zonele cu probleme.
Poate că și tu ai ajuns să spui „mă doare tot”
Nu toate durerile încep într-o singură zi. Uneori se adună. Ani de muncă. Greutăți ridicate. Poziții repetate. Ore întregi în picioare sau aplecat. Apoi începe să doară ceafa. După aceea umărul. Spatele. Genunchiul. Piciorul.
Și, la un moment dat, răspunsul la întrebarea „unde vă doare?” devine:
„Peste tot.”
Povestea acestei paciente este, înainte de toate, povestea unui om care nu a mai vrut să accepte că frica de a se apleca, dificultatea de a urca scările și durerea permanentă trebuie să devină noua sa normalitate. A venit din Germania cu o speranță. Iar după ședință, când a reușit să se aplece, să urce treptele și să alerge, emoția a spus mai mult decât ar fi putut spune orice explicație. Rezultatele pot fi diferite de la o persoană la alta, însă experiența ei rămâne una reală, surprinsă chiar înainte și după Terapia VEEDA.
Sună acum!
