Uneori, un pacient nu vine cu o singură durere. Vine cu o întreagă istorie a corpului. Cu accidente vechi. Cu operații. Cu zone care nu și-au mai recăpătat complet mobilitatea. Cu nopți nedormite. Cu amorțeli. Cu amețeli. Cu mișcări pe care a început să le evite fără să își mai dea seama. Așa a ajuns la Terapia VEEDA și pacienta din acest material. Ne-a povestit că, în urmă cu ceva timp, a fost implicată într-un accident de mașină chiar pe trecerea de pietoni. În urma impactului, a fost lovită la mână și a purtat ghips, însă spune că, din punctul ei de vedere, zona nu s-ar fi recuperat complet, pentru că durerile au rămas. Înainte de ședință, mobilitatea brațelor era foarte redusă. Abia reușea să își ridice mâinile. Dar aceasta era doar una dintre probleme.
Operație la coloană, efort ulterior și dureri care au început să îi schimbe viața
Pacienta ne-a povestit și că a trecut printr-o operație la coloană. După intervenție, spune că nu a reușit să se protejeze suficient și a făcut efort, iar de atunci durerile au început să devină din ce în ce mai supărătoare. Durerea lombară nu rămânea doar în zona spatelui. Cobora pe picior până în talpă și era însoțită de amorțeală. Descrierea ei a fost foarte sugestivă: „Parcă mă arde pe os.” Nu era o durere pe care să o poată ignora. O simțea la mers. O simțea când stătea jos prea mult timp. O simțea când se apleca. Și o simțea când încerca să se ridice. Mersul devenise aproape șchiopătat, iar corpul părea să își caute permanent o poziție în care durerea să fie mai ușor de suportat.
Durerile cervicale nu o lăsau să doarmă
Pe lângă zona lombară, pacienta se confrunta și cu dureri cervicale. Spunea că nopțile deveniseră dificile pentru că nu reușea să doarmă bine din cauza durerilor. Avea și dureri de cap și amețeli. Pentru vertij, spune că ajunsese să ia și medicamente. Când toate aceste manifestări se adună – durere lombară, iradiere pe picior, amorțeală, cervicală, amețeli, dureri de cap, mobilitate redusă a brațelor – omul începe să își adapteze întreaga zi după ceea ce îi permite corpul. Și uneori abia atunci își dă seama cât de mult s-a schimbat viața lui.
După doar 20 de minute, primul lucru care s-a schimbat a fost mobilitatea brațelor
La începutul ședinței, ridicarea brațelor era foarte limitată. Mișcarea era dificilă și însoțită de durere. După aproximativ 20 de minute de Terapia VEEDA, pacienta a încercat din nou. De această dată, și-a ridicat ambele mâini mult mai sus și fără durerea pe care o resimțea înainte. Pentru ea, schimbarea a fost imediat vizibilă. Și ședința a continuat.
După 50 de minute: „Nu-mi vine să cred”
La finalul ședinței, reacția pacientei a fost una profund emoțională. Spunea: „Nu-mi vine să cred.” Și apoi: „Îmi vine să plâng de fericire.” Potrivit mărturiei sale, nu mai simțea durerile cu care venise. Și schimbarea nu se vedea doar în cuvinte.
Brațele sus, mers fără șchiopătat, aplecare și rotația capului fără aceeași durere. După ședință, pacienta și-a testat din nou mișcările. Și-a ridicat ambele brațe cu mult mai multă ușurință. A început să meargă fără mersul aproape șchiopătat de la început. S-a aplecat. S-a ridicat. Și-a rotit capul. Mișcările erau mai ample și mai ușor de executat. Iar ea spunea că nu mai simte durerea care înainte o limita. Pentru cineva care venise cu un corp pe care îl simțea blocat în mai multe zone, momentul a fost greu de descris. De aici și lacrimile. Nu erau lacrimi provocate de durere. Erau lacrimi de bucurie.
Când durerea dintr-o zonă începe să schimbe tot corpul
Un lucru important în astfel de cazuri este faptul că o problemă nu rămâne întotdeauna izolată. Dacă piciorul doare, mersul se schimbă. Dacă mersul se schimbă, corpul începe să compenseze. Dacă zona cervicală este foarte tensionată, mișcările capului pot deveni limitate. Dacă un braț doare de mult timp, persoana începe să evite anumite gesturi și să folosească mai mult partea opusă. În timp, aceste adaptări devin parte din viața de zi cu zi. De aceea, în Terapia VEEDA nu ne uităm doar la locul în care pacientul spune că îl doare. Ne uităm și la cum merge. Cum se apleacă. Cum se ridică. Cât își poate ridica brațele. Cum își rotește capul. Ce mișcări evită. Și cum răspunde corpul pe parcursul ședinței.
De ce unele rezultate îi emoționează atât de mult pe pacienți
Pentru cineva care a trăit mult timp cu durerea, o mișcare banală poate ajunge să însemne enorm. Să ridici brațele deasupra capului. Să mergi fără să șchiopătezi. Să te apleci și să te ridici. Să îți întorci capul. Să stai jos fără să simți imediat durerea. Pentru cine nu are aceste limitări, sunt lucruri normale. Pentru un pacient care le-a pierdut, pot deveni adevărate victorii. De aceea, reacția pacientei după 50 de minute a fost atât de puternică. Nu spunea doar că se simte mai bine. Spunea că nu îi vine să creadă.
„Vă recomand tuturor”
La final, pacienta ne-a spus că recomandă Terapia VEEDA tuturor și că nu știe cum să ne mulțumească pentru ceea ce a simțit. Este una dintre acele mărturii în care diferența dintre începutul și finalul ședinței se vede nu doar în mobilitate, ci și pe chipul omului. La început, durere, teamă și limitare. La final, mai multă libertate de mișcare, ușurare și emoție. Rezultatul prezentat este experiența individuală a acestei paciente. Fiecare persoană poate răspunde diferit, iar simptome precum durerea care iradiază pe picior, amorțeala, vertijul sau durerile persistente după o operație ori un traumatism trebuie evaluate și medical. Terapia VEEDA – creată de Tatiana Vrabie în anul 1995. Art Therapy – acolo unde oamenii vin cu dureri și își doresc să poată face din nou lucrurile pe care corpul nu le mai permitea.
