„Mă doare din cap până în picioare.” Așa și-a descris starea o pacientă care a revenit la Terapia VEEDA într-un moment în care durerile îi afectau serios mobilitatea. Genunchii o dureau. Șoldurile o dureau. Zona lombară îi crea un disconfort puternic. Iar picioarele erau atât de amorțite încât cuvintele ei au fost:
„De la jumătate în jos nu mai simt nimic!”
Mergea greu, cu pași mici și nesiguri, și se sprijinea într-un baston. Pentru ea, simplul mers devenise un efort.
Când durerea nu mai înseamnă doar „mă doare”
Există un moment în care durerea începe să îți schimbe viața mai mult decât îți dai seama. Nu mai mergi la fel. Te ridici cu grijă. Cauți permanent ceva de care să te sprijini. Eviți să stai prea mult în picioare. Începi să te gândești înainte de fiecare deplasare dacă vei putea ajunge până acolo. În cazul acestei paciente, durerile de genunchi, șold și zona lombară erau însoțite de o senzație puternică de amorțeală la nivelul picioarelor. Iar bastonul devenise sprijinul de care avea nevoie pentru a putea merge.
După ședință, primul lucru pe care a vrut să îl facă a fost să meargă
La finalul Terapiei VEEDA, pacienta s-a ridicat și și-a testat din nou mersul. Și diferența pe care a descris-o a fost una foarte mare. A lăsat bastonul deoparte. A început să meargă fără el. Ritmul pașilor era mai rapid, iar deplasarea părea mult mai ușoară decât la început. Spunea că nu mai simțea durerile cu care venise. Reacția ei a fost spontană: „Am aruncat bastonul!”
„Nu mă mai doare nimic”
La începutul ședinței, durerea era prezentă în mai multe zone, iar picioarele erau atât de amorțite încât spunea că aproape nu le mai simte. La final, relatarea ei era complet diferită. Spunea că nu mai are aceleași dureri. Mergea fără baston. Mergea mai repede. Și părea mult mai încrezătoare în propriile mișcări. Ne-a mulțumit din suflet, ne-a spus că pentru ea suntem „cei mai buni” și că va reveni.
De ce ne uităm la mers înainte și după terapie
Când un pacient spune că îl doare zona lombară, genunchiul sau șoldul, nu ne interesează doar locul în care apare durerea. Ne uităm și la ceea ce durerea a schimbat. Poate merge fără sprijin? Face pași egali? Își poate ridica picioarele cu ușurință? Se poate apleca? Se poate ridica fără să se agațe de ceva? Există rigiditate? Există amorțeală sau furnicături? Pentru pacient, uneori cea mai importantă schimbare nu este cifra durerii de la 1 la 10. Este faptul că poate face din nou ceva ce înainte îi era greu.
Când bastonul devine parte din viața de zi cu zi
Pentru cineva care nu are probleme de mobilitate, bastonul poate părea doar un obiect de sprijin. Pentru persoana care depinde de el însă, înseamnă mult mai mult. Înseamnă nesiguranță la fiecare pas. Teama de a cădea. Oboseală. Limitarea deplasărilor. Uneori chiar renunțarea la ieșiri sau activități obișnuite. De aceea, momentul în care această pacientă a început să meargă fără baston a însemnat atât de mult pentru ea. Nu pentru că bastonul în sine era problema. Ci pentru că, în acel moment, simțea că propriul corp îi permite din nou să se deplaseze fără el.
Pe 24 septembrie, Caravana Art Therapy ajunge în Călărași
Dacă te regăsești în această poveste și ești din Călărași sau din apropiere, pe 24 septembrie Caravana Art Therapy ajunge în orașul tău.
📍 Călărași
📅 24 septembrie
La Terapia VEEDA ajung frecvent persoane care se confruntă cu: dureri lombare; dureri de genunchi și șold; sciatică; amorțeli și furnicături; rigiditate; mers greoi; mobilitate redusă. Fiecare caz este evaluat individual, iar modul de lucru este adaptat în funcție de starea persoanei și de felul în care răspunde corpul.
Poate că durerea te-a făcut deja să renunți la prea multe lucruri
Uneori oamenii așteaptă până când durerea devine aproape imposibil de ignorat. Până când mersul devine greu. Până când apare bastonul. Până când amorțeala începe să sperie. Până când o ieșire obișnuită din casă devine o provocare. Pacienta din această poveste a venit spunând că o doare „din cap până în picioare” și că de la jumătate în jos aproape nu își mai simte corpul. După ședință, spunea că nu mai simțea aceleași dureri și a plecat mergând fără baston. Pe 24 septembrie, ne vedem în Călărași. 💚
