Înainte să devină pacienta noastră, era deja unul dintre oamenii pe care îi vedeam mereu în comentarii. Ne urmărea videoclipurile. Ne lăsa mesaje. Distribuia postările Art Therapy. Vedea pacienți care veneau cu dureri, unii chiar sprijiniți în baston, și urmărea până la final să vadă cum se mișcă după Terapia VEEDA. A făcut asta timp de aproximativ șase luni. Și, de fiecare dată, gândul era același:
„Vreau să ajung și eu.”
Până când, într-o zi, nu a mai rămas doar un comentariu pe Facebook. A venit la sediul permanent Art Therapy din Galați.
De șase luni o ținea spatele, iar durerea cobora pe piciorul stâng
Pacienta ne-a povestit că de aproximativ jumătate de an se confrunta cu dureri în zona lombară. Disconfortul nu rămânea doar în spate. Îl simțea și pe piciorul stâng, iar mișcările pe care înainte le făcea fără să se gândească deveniseră mai dificile. Nu se putea apleca foarte mult. Scările le urca greu. Iar atunci când corpul începe să pună limite unor gesturi atât de simple, durerea nu mai rămâne doar o senzație neplăcută. Începe să îți schimbe ziua. Cât te apleci. Cum te ridici. Cum urci o scară. Cât mergi. Și, uneori, chiar dacă accepți sau nu o ieșire ori un drum.
„Vedeam oameni care veneau în baston și plecau fără”
În tot acest timp, pacienta continua să ne urmărească pe Facebook. Văzuse numeroase mărturii ale oamenilor care ajunseseră la Terapia VEEDA cu mobilitate redusă și care apoi povesteau schimbările pe care le simțiseră. Unele imagini îi rămăseseră în minte în mod special: pacienții care veneau sprijiniți în baston și care, după terapie, puteau merge altfel. Așa a apărut și dorința ei. Nu voia doar să vină și să încerce. Glumind, dar cu foarte multă speranță, ne-a spus că și-ar dori să aibă un rezultat atât de bun încât: „Vreau și eu să plec dansând!” Și exact această dorință a făcut momentul de după terapie cu atât mai frumos.
A venit însoțită de o prietenă
Nu a venit singură. Alături de ea era o prietenă care a urmărit totul de aproape. La început a văzut dificultatea pacientei la aplecare, mersul și felul în care urca scările. Apoi a văzut-o după Terapia VEEDA. Iar diferența observată avea să o facă și pe ea să spună că vrea să vină să încerce terapia. Uneori așa ajung oamenii la noi. Un pacient vine primul. Cineva îl însoțește. Privește. Ascultă. Și, văzând experiența persoanei apropiate, spune:
„Data viitoare vreau și eu.”
După Terapia VEEDA: „Picioarele sunt ușoare”
La finalul ședinței, pacienta era vizibil bucuroasă. Ne-a spus că se simte foarte bine. A început să testeze exact mișcările care înainte îi creau dificultăți. Și-a ridicat picioarele cu mai multă ușurință. S-a aplecat până jos, lucru pe care înainte de terapie nu îl putea face în același mod. Apoi au venit scările. Cele pe care la început le urcase greu. De data aceasta le-a parcurs cu mult mai multă ușurință. Iar una dintre observațiile ei a fost simplă:
„Picioarele sunt ușoare.”
Era atât de încântată de mobilitatea pe care o simțea încât, la un moment dat, a spus râzând că îi vine să facă podul.
„Ce am văzut pe Facebook este adevărat”
Poate aceasta este fraza care rezumă cel mai bine întreaga ei experiență. Timp de șase luni ne-a urmărit din fața unui ecran. A comentat. A distribuit. A văzut pacienți. A văzut reacții. A văzut înainte și după. Dar până în ziua în care a ajuns la sediul nostru din Galați, toate acestea erau experiențele altor oameni. După ședință, ne-a spus:
„Ce am văzut pe Facebook este adevărat.”
Pentru noi, este important însă să spunem și că fiecare pacient are propria situație. Experiența acestei paciente îi aparține ei, iar rezultatele pot fi diferite de la o persoană la alta, în funcție de cauza durerii, vechimea problemei și particularitățile fiecărui caz.
Prietena ei a privit totul și a luat o decizie
Poate una dintre cele mai frumoase reacții nu a venit de la pacientă, ci de la persoana care o însoțea. Prietena ei văzuse cum venise. Apoi a văzut cum se mișca după Terapia VEEDA. Iar reacția a venit natural. A spus că va veni și ea să încerce terapia, iar despre ceea ce văzuse în acea zi a avut o expresie simplă: „Jos pălăria!” Acesta este unul dintre modurile în care Terapia VEEDA a ajuns, de-a lungul timpului, de la un om la altul. Nu doar prin ceea ce povestim noi. Ci prin pacienți. Prin prieteni. Prin familie. Prin omul care vine acasă și spune: „Am fost. Uite cum mă simt.”
De la un comentariu pe Facebook la o ședință în Galați
Cu jumătate de an înainte, era o persoană care ne urmărea online și își dorea să ajungă la noi. Astăzi, povestea pe care o urmărea la alții a devenit propria ei experiență. A venit cu dureri lombare care coborau pe piciorul stâng, dificultate la aplecare și scări urcate greu. După Terapia VEEDA, ne-a spus că se simte foarte bine, că picioarele îi sunt mai ușoare, a putut să se aplece până jos și să urce scările cu mai multă ușurință. Și, mai presus de toate, era fericită. La început ne spusese că vrea și ea să plece dansând. La final, zâmbetul ei spunea aproape tot. Iar pentru cei care încă ne urmăresc de la distanță, exact așa cum făcea ea de jumătate de an, poate întrebarea nu este doar „oare este adevărat ce văd?”. Poate întrebarea este: „Când voi veni și eu să aflu cum este pentru mine?”
